Dr. Csaba Podlupszki Autor: Dr. Csaba Podlupszki Gastroenterolog

Efectul humatului de sodiu asupra animalelor iradiate letal

Puhova G.G., Druzsina N.A., Sztepcsenko L.M., Csebotarjov E.E.

Autorii au investigat efectele vindecătoare ale humatului de sodiu pe şobolani iradiaţi cu doză letală de radiaţii gamma 60Co. În cazul în care s-a utilizat humatul de sodiu dupa 5-10 minute de la administrarea dozei 193,5 mK/kg (LD100/30) 43,3% în ziua 60 animalele au rămas în viaţă; după o doză de 232,2 mK/kg (LD100/9) s-a constatat întârzierea decesului animalelor iradiate.

Dintre agenţii de protecţie împotriva radiaţiei cunoscuţi din literatură nu există nici unul perfect deoarece cei mai eficienţi sunt toxici sau au alte reacţii adverse. În zilele noastre, în centrul atenţiei cercetătorilor se află soluţiile care protejează împotriva radiaţiei de origine natural, care sunt produse metabolice vegetale şi animale; polizaharide, diferite extracte de ţesut, nucleotide adenine, acizi nucleici, etc. Aceste preparate au efect de spectru larg şi sunt puţin toxice, sporesc rezistenţa organismului. Dezavantajul este că efectul de protecţie împotriva radiaţiilor este eficient doar în cazul în care doza de expunere la radiaţii letale este jumătate (LD50). Între aceste substanţe se află preparatele de humus, cu toate că nu au analizat pe deplin, care sporesc rezintenţa organismului din punct de vedere biologic (în special, în condiţii extreme), ceea ce a fost relatat în lucrarea de mai jos [1-3]. Pe baza acestor date au studiat efectele humatului de sodiu pe animale iradiate cu doză letală de raze gamma.

Substanţă şi metodă

Experienţa a fost efectuată pe 200 de şobolani masculi nesemnaţi (la început greutatea rozătoarelor a fost 120-130 gr). Animalele provin din laboratoarele Institutului de Oncologie Kaveckij R.E. din Academia de Ştiinţe din Ucraina. Rozătoarele au fost ţinute câte zece până la experiement în condiţii standard, cu hrană standard (PK-020-23) şi apă. Iradierea întregului corp al animalelor a fos efectuat cu un aparat gamma K250 000 60Co, iar grupurile experimentale comparative şi grupul de control au fost iradiate simultan. Doza de expunere 7,64-10,4 A/kg. Toate animalele au fost împărţite în cinci grupe:

  1. grup de control – animalele au fost iradiate cu 193,5 mK/kg, apoi au primit ser fiziologic (3 serii de 10 buc.)
  2. animalele au fost iradiate cu 193,5 mK/kg, după 5-10 minute s-a administrat humat de sodiu (3 serii de 10 buc.)
  3. grup de control – animalele au fost iradiate cu 232,2 mK/kg, apoi au primit ser fiziologic (2 serii de 10 buc.)
  4. animalele au fost iradiate cu 232,2 mK/kg, după 5-10 minute s-a administrat humat de sodiu (2 serii de 20 buc.)
  5. animalele au fost iradiate cu 232,2 mK/kg, după 15-20 minute s-a administrat humat de sodium (2serii de 10 buc.)

Humatul de sodiu a fost administrat după iradiere , ca şi doză unică de 0,1 % soluţie (pornit din doză de 3,3 mg/kg) în cavitatea abdominal sub peritoneu. Doza a fost stabilită pe baza datelor ştiinţifice în ceea ce priveşte eficacitatea biologică a humatului de sodiu [3]. Rezultatele benefice ale soluţiei au fost determinate dupa ziua 60 de la iradiere, pe baza cineticii de mortalitate şi pe baza supravieţuiri medie. Pentru evaluarea dinamicii bolii de radiaţie s-au efectuat probe de sânge periferică în zilele 1,4,8,12,20 şi 30. Schimbarea elementelor figurate ale sângelui au fost date în procent, în raport cu sângele animalului înainte de test. Rezultatele au fost prelucrate prin testul T.

Analiza efectului substanţelor pe baza acid humic pentru normalizarea sistemului sanguin al rozătoarelor iradiate întregul corp cu 60Co-gamma.

În experimentele noastre, am executat următoarele tratamente pe un număr specificat de animale de grup:

1. Control (hrană standard + apă de la robinet) 20 de bucăţi
2. Întregul corp iradiat cu 7 Gy 60Co-gamma (hrană standard + apă de la robinet) 25 de bucăţi
3. Pretratare 7 zile cu hrană pe bază de HS (30mg substanţă activă/zi), apoi întregul corp iradiat cu 7Gy, apoi 4 săptămâni hrană pe baza HS (30 mg/zi) 25 de bucăţi
4. Pretratare 7 zile cu hrană pe bază de HS (60mg substanţă activă/zi), apoi întregul corp iradiat cu 7Gy, apoi 4 săptămâni hrană pe baza HS (60 mg/zi) 25 de bucăţi
5. Pretratare 7 zile, alimentaţie prin gavaj,cu hrană de 90mg substanţă activă/zi, apoi întregul corp iradiat cu 7Gy, apoi 4 săptămâni alimentaţie prin gavaj. 25 de bucăţi
în total: 120 de bucăţi

Figura 1: Efectul de iradiere de gamma 60Co şi/sau schimbarea de greutate a animalelor tratate cu doze diferite (30,60 şi 90mg/zi/animal) de HS în tabelul 2 şi 5.

Figura 1

Figura 2: Iradiere pe întregul corp cu 60Co-gamma şi/sau schimbarea de greutate a şobolanilor în funcţie de tratament cu doze diferite de HS

Figura 2

Figura 3: Iradiere pe întregul corp cu 60Co-gamma şi/sau schimbarea de greutate a şobolanilor în funcţie de tratament cu doze diferite de HS

Figura 3

Figura 4: Din schimbarea numărului de celule albe –leucocite – concluzionăm faptul că după o săptămână de la iradierea întregului corp şi după tratamentul cu doze diferite de HS rozătorii reacţionează diferit.

Figura 4

Figura 5: Efectul substanţelor pe baza de acid humic de doze diferite asupra schimbării numărului de celule albe la şobolani 7Gy iradiaţi corp total.

Figura 5

Figura 6: Efectul substanţelor pe baza de acid humic de doze diferite asupra schimbării numărului de tromocite la şobolani 7Gy iradiaţi corp total.

Figura 6

Evaluarea rezultatelor

La prima figură a fost arătată dinamica mortalităţii la cele cinci grupe. 100% animalele în grup, înainte de experiment. Deoerece unele serii de grupe au primit doze similare, le-au unit grupurile.

Figura 1

Figura 1. Dinamica mortalităţii după iradiere de 60Co

  1. – 193,5 mK/kg expunere + ser fiziologic
  2. – 193,5 mK/kg, după 5-10 minute humat de sodiu;
  3. – 232,2 mK/kg expunere + ser fiziologic
  4. – 232,2 mK/kg expunere, după 5-10 minute humat de sodiu
  5. – 232,2 mK/kg expunere, după 15-20 minute humat de sodiu

Axa orizontală arată timpul, axa verticală procentul de animale care au supravieţuit.

Figura 2

Figura 2. Schimbarea elementelor figurate ale sângelui la animale după iradiere 193,5 mK/kg 60Co «а» – celule albe, «б» granulocite neutrofile «в» – limfocite,

1. – control,
2. – grup experimental

După iradierea cu doza 193,5 mK/kg (Figura1, desenul 1şi 2) decesul animalelor din grupul de control s-a observat în ziua 22. După administrarea humatului de sodiu, de la iradiere 5-10 minute, 47% din animale au trăit 30 de zile şi 43,3% dintre ele 60 de zile. Media de supravieţuire la grupul de control este 13,9 zile, iar la grupul experimental 34,2, adică compoziţia cu 2,5 ori a mărit timpul de supravieţuire la 60 de zile.

Analiza elementelor figurate ale sângelui periferic a adus rezultate paradoxale: La animale tratate au relatat schimbări mai semnificative, atât la numărul de celule albe, cât şi la tipuri de celule albe, faţă de control. Cu toate acestea, numărul de elemente figurate la grupul de control doar la ziua a 8-a a ajuns la minim, la grupul tratat, după scăderea numărului celulelor albe brusc şi semnificativ, de la 4-a zi se poate observa tendinţa de normalizare la fiecare tip de celulă. Scăderea semnificativă la mm3 a numărului elementelor figurate ale sângelui la grupul experimental se poate explica şi prin faptul că pierderea de lichide a organismului (deshidratarea, coagularea sângelui) la acest grup a fost mai puţin semnificativ, decât la grupul de control. Cu toate acestea, nu trebuie să excludem efectul de reglare al măduvei osoase (posibilitatea de efect inhibitor al elementelor figurate în ceea ce priveşte fluxul lor din măduva osoasă).

Dupa iradiere cu doza de 232,2 mK/kg, animalele au murit după 4-8 zile, 75% dintre ele după 4-5 zile (ziua 4. 65%, ziua 5. 10%). Administrarea compoziţiei după 15-20 de minute de la iradiere nu a avut nici un efect asupra dinamicii mortalităţii (desenul 5.). 47,5% dintre nimalele care au primit compoziţia după 5-10 minute de la iradiere au murit în a 5-a zi, (ziua 4. 37,5%, ziua 5. 10%). 37,5% dintre animale au trăit 11 zile. Cu toate acestea, media de supravieţuire la grupa 4. statistic nu a crescut significant (p >= 0,02). Trebuie amintit că marea majoritate a rozătoarelor tratate (statistic significant) a supravieţuit sindromul de stomac-intestin, faţă de grupul de control (0,02 < P <= "" p = "">).

Analiza elementelor figurate ale sângelul periferic a adus rezultate similar cu cele amintite mai sus. De asemenea, ca şi la grupul 2. şi la grupul 4. substanţa a adus schimbări majore în ceea ce priveşte numărul celulelor albe. La grupul 5. unde compoziţia nu a avut efect asupra supravieţuirii, au relatat alte beneficii prognostice. Cu toate acestea, a fost obţinut acelaşi efect; grupul de animale la care au observat valori mai mici în prima fază, au trăit mai mult. În timpul analizelor faţă de primele două grupe, în cazul de iradiere cu doza de 232,2 mK/kg, nu s-a observat tendinţă de îmbunătăţire la numărul elementelor figurate ale sângelui.

Pe baza rezultatelor obţinute putem să tragem concluzia: humatul de sodiu în concentraţie analizată şi cu schema de utilizare dispune de efect semnificativ de protecţie împotriva razelor, în cazul dozelor letale de raze şi compoziţia este într-un fel un tratament pentru boli cauzate de raze, sindromul de stomac-intestin. Pe baza datelor ştiinţifice [3] substanţele de origine de humus sunt eficienţi în mediu alcalin. Eficacitatea lor- probabil – are legătura cu acesta, dacă se administrează imediat după iradiere, deoarece pe baza datelor, alcalinizarea organismului se produce în următorele 20 de minute de la expunere. Aceasta s-ar putea să fie motivul pentru care utilizarea substanţei după 15-20 de minute (grupa 5.) are un efect scăzut. Prezenţa polifenolilor este caracteristica acizilor humici, de origine diferită, care sunt consideraţi responsabili de efectele fiziologice [3]. De asemenea, cu aceste grupe se explică efectul radioprotectiv al acizilor humici şi al humatului de sodiu. Diferenţa mare între humat de sodiu LD50 (0,536 g/kg) şi doza pentru tratament 0,003 g/kg) explică faptul că indexul humatului de sodiu pentru tratament este = 165 şi indexul protector este = 233.

Deoarece în schema de dozaj humatul de sodiu nu a adus supravieţuire 100% în cazul utilizării dozajului letal cu raze, trebuie complectat efectul cu alte metode de terapie ca şi urmat o terapie complexă.

Bibliografie

1. Христова Л.А. Гуминовые удобрения. Теория и практика их применения. 1977. Т.6. Днепропетровск. С. 3–14,
2. Горовая А.И., Грановский Н.М, Кравцова Л.В., Беленьковская Т.Б. Тканевая терапия по В.П. Филатову. 1977. Одесса. С. 17–19.
3. Гуминовые удобрения, Теория и практика их применения. 1980. Т. 7. Днепропетровск. 293 с.

Institutului de Oncologie Kaveckij R.E. din Academia de Ştiinţe din Kiev.
16.06.1986

Experienţe clinice în legătură cu administrarea acizilor humici

În prima fază analizele au fost efectuate pe indivizi fără selecţie. Singurul criteriu a fost carenţa de fier pe baza analizelor de laborator. Lunar s-a efectuat controlul cantitativ şi calitativ al sângelui, reticulocitelor, valorilor de We, se. Feat, Ferretini şi enzime produse de ficat. Înaintea analizelor de laborator s-a oprit tratamentul medicamentos pentru 5-7 zile.

Bolnavii au suferit de diferite tipuri de boli.

  1. Prierdere de sânge acută ţi cronică
    • Hemoragie gastro-intestinală
    • Pierderea excesivă de sânge în perioda de menstruaţie
    • Pierderea de sânge după naştere
  2. Boli debilitante pe termen lung şi malabsorbţie: M Chron
  3. Nevoi sporite, ex: creştere, alăptare
  4. Nutriţie greşită

Suplimentarea cu fier a adus îmbunătăţire semnificativă la fiecare grupă, în ceea ce priveşte valorile haematologice şi la se-Fe. Bolnavii au relatat despre a bunăstare îmbunătăţită. S-au ameliorat simptomele subiective în urma carenţei de fier.

În două grupe s-au produs schimbări neaşteptate faţă de cele preconizate

  • Un pacient, în urma pierderii excesive de sânge după naştere, a primit 2×2 tablete pe zi.Valorile analizelor de sânge s-au îmbunătăţit vizibil (de la 3,4 M la 4,3M apoi după o lună la 4,9 M, Hgb: de la 100g/l la 120g/l apoi la 131g/l). În schimb, MVC nu a crescut, nici se Fe, cu toate că valorile nu au crescut mult peste limita inferioară / 11,9umol/l /. (Din fericire alăptarea a fost continuă).

În schimb, valorile enzimelor produse de ficat au crescut în a doua lună a tratamentului. După ce s-a redus doza la 2×1 s-au normalizat valorile.

  • În grupa de boli M.Chron analizele de sânge s-au îmbunătăţit semnificativ, dar valorile se Fe nu am putut să readucem la un nivel normal. Pacienţii administrează cu plăcere Humicinul, decât alte suplimente de fier, deoarece nici unul dintre pacienţi nu au suferit de probleme gastro-intestinale.

Sumar experienţelor mele, recunosc că utilizez cu plăcere pentru orice carenţă de fier, deoarece schimbarea valorilor obiective de laborator şi îmbunătăţirea simptomelor subiective evident dovedesc eficacitatea acizilor humici.

Med. Şef. Dr. Mátyus
MH EVI CERCETĂTOR TOXICOLOGIC

NaturalSwiss =
Produse în total:
0